ⓘ Institutul Român de Standardizare

                                     

ⓘ Institutul Român de Standardizare

Istoria standardizării în România începe în anul 1924 prin adoptarea Legii 21/1924 pentru persoanele juridice, continuă apoi în 1929 cu adoptarea "Organizației și regulamentului comisiunii norme­lor industriei românești”, și capătă o importanță și mai mare în 1955, prin în­fi­ințarea "Oficiului de Stat pentru Stan­darde și Invenții”. Mai târziu, în 1970, se înființează "Institutul Na­țio­nal de Standardizare”. În 1991 a­ces­ta din urmă aderă la Comitetul European de Standardizare CEN, iar în anul ur­mător este desemnat ca organ de specialitate al administrației publi­ce centrale.

Institutul, care dobândise în timp un patrimoniu considerabil - în primul rând material, în calitate de principal depozitar al expe­rienței tehnice a economiei româ­nești în materie de standarde, a căpătat notorie­tatea inter­nă și internațională cu­venită.

În anul 1998 a fost însă înlocuit cu o asociație non-profit - Asociația de Standardizare din România ASRO, care a preluat în­tregul patrimoniu al IRS și al Cen­trului Național de Formare și Mana­gement pentru Asigurarea Calității.

Mai târziu calitatea de asociație "non-profit” a ASRO a fost contestată în presă.