ⓘ Asasini (sectă islamică)

                                     

ⓘ Asasini (sectă islamică)

Asasinii, din persană حشیشیون, arabă حَشَّاشِين Hașișiiun adică, "Fumătorii de hașiș”, supranumirea membrilor sectei islamice șiite - a doua ca număr de credincioși șiiți - nizarii, datorită obiceiului acestora care, înainte de a se porni să decapiteze victimele obișnuiau să se dopeze prin fumare și/sau cu o băutură pe bază de hașiș. Raidurile de asasinate, devenite celebre prin cruzimea lor, aveau ca scop implementarea propriilor precepte islamice prin eliminarea fizică a celor presupuși a fi de părere diferită. Ei erau atât de cruzi, încât numele "asasin” a devenit sinonim cu "teroare” și "ucidere” A.

                                     

1. Istoric

Secta islamică șiită nizară Nizariiun provine de la Califul-Imam al-Mustansir Billah din Califatul Fatimid din Egipt, care l-a numit oficial pe primul său fiu, Nizar, ca Imam-Calif moștenitor.

Hasan Ibn Sabbah 1050-1124 persană حسن صباح, supranumit și "Bătrânul Înțeleptul de la Munte” din arabă "Șeik-al-Jabal” urmașul lui Rukn-ud-Dīn Khurshāh, arabă ركن الدين خورشاه, persană رکن‌الدین خورشاه, fiul lui Ala a-Din Mahomed al III-lea și al 27-lea imam șiit nizarit, folosind relațiile pe care le avea cu viitorul sultan al Sultanatului medieval Turko-Persan Seliuk Regele Nizam el Mulk și-a organizat prin anul 1094, împreună cu simpatizanți persani, o armată de teroriști, fadaiun, sau arabă فداء fidaiiun, luptători sinucigași întru islam, "cei care sunt gata să renunțe la viața pământească și să se sacrifice prin luptă pentru a se purifica, pentru a deveni șahid ” B, cu care a pornit să cucerească fortărețe și localități situate pe dealuri și la răscruci de drumuri în vederea creării unui califat nizarit pe teritoriul dintre actualul Iran, Irak, Siria, Liban și până la Sultanatul Otoman.

Acești fidaiiun nizariți, denumiți de alți musulmani hașișiun "fumătorii de hașiș”, recrutați din cadrul populației nizarite, datorită îndoctrinării și exaltării religioase, cruzimii extreme și curajului bazat pe inconștiența drogatului, au obținut o serie de victorii și cuceriri.

Hasan a cucerit fortăreața muntoasă de la Alamut de pe țărmul Mării Caspice, în Iran, unde a definitivat noua sectă ismaelită șiită a Asasinilor apoi, pornind de la Alamut, Hasan, Rașid a-Din Sinan și Nizariții s-a stabilit pe la începutul sec. al XII-lea, îmtre 1134 și 1140, în fortăreața bizantină Masyaf, care controla drumurile est-vest, între El Hama și Banias și nord-sud, între Antiohia și Homs. Teritoriile din jurul fortăreții erau denumite "Teritoriile Asasinilor”.

În 1163 Rașid a-Din Sinan a devenit conducătorul sectei. Au urmat o serie de ciocniri, alianțe tactice și chiar perioade de pace între nizariți, suniți și creștini.

                                     

2. Controverse

Cruzimea, folosirea de hașiș și raidurile de asasinate în numele islamului au fost negate cu vehemență de autori precum istoricul iranian Farhad Daftary

Conform cu istoricul mason Albert MacKey, în calitatea sa de Mare Maestru masonic, Hassan a creat un sistem de ucenici, calfe și maeștri în ale meseriei, sistem ce a fost comparat mai târziu cu gradele masonice. Acesta mai susține că: ".asasinii, a căror legătură cu Templierii a fost dovedită pe baza documentelor istorice existente, s-ar putea să fi exercitat o oarecare influență asupra acestora servindu-le ca model sau cel puțin sugerându-le unele dintre dogmele și ceremoniile lor esoterice. în diverse etape ale istoriei lor, Templierii au încheiat diverse tratate și acorduri de prietenie cu Asasinii; putem crede că în acele perioade în care războiul nu se dezlânțuia cu maximă intensitate, este posibil ca între cele două Ordine să se fi desfășurat schimburi reciproce de vizite și conferințe”.

                                     

3. Decădere

"Bătrânul de pe Munte”, Hasan, a fost ucis de fiul său, Mohamed care, la rândul lui, a fost otrăvit de către fiul său, care aflase de planul pus la cale de Mohamed pentru a-l ucide.

Prin 1250, hoardele invadatorilor mongoli au capturat și ultima fortăreață a Asasinilor, eliminând practic Ordinul de pe scena istoriei dar, grupe de Asasini și Fidaiun există și azi în Orientul Mijlociu.

                                     

4. Note

  • Ereticii erau legați de mâini, îngenunchiați la pământ și decapitați, precum se sacrificau oile.
  • Fidaiun sunt teroriști islamici care asasinau în trecut ca și în zilele noastre sub imperiul îndoctrinării și exaltării religioase, fiind acționați, sprijiniți și subvenționați tactic, strategic și logistic de elite interesate, cu deosebire, de avantaje economico-politice.
                                     

5. Bibliografie

  • en Irwin, Robert: Islam and the Crusades, 1096–1699, în "The Oxford History of the Crusades”, ed. Jonathan Riley Smith. Oxford, 2002.
  • en Daftary, Farhad: A Short History of the Ismāīlīs. Edinburgh: Edinburgh University Press, 1998.
  • fr Frere, Jean-Claude: Lordre des Assassins, Ed. Grasset, Paris, 1973.
  • Eliade, Mircea: Istoria credințelor și ideilor religioase, 2015, ISBN 978-973-681-963-6.
  • en Hodgson, Marshall: The Ismāīlī State - The Cambridge History of Iran, vol. 5: The Saljuq and Mongol Periods, ed. J.A. Boyle. Cambridge: Cambridge University Press, 1968.
  • en Dani, A. H., Masson, V. M., Asimova, M. S., Litvinsky, B. A., Boaworth, C. E. edit.: History of Civilizations of Central Asia, Motilal Banarsidass Publishers Pvt. Ltd, 1999
  • en Hodgson, Marshall: The Order of Assassins. The Struggle of the Early Nizārī Ismāīlī Against the Islamic World, The Hague: Mouton, 1955.
  • Hitti, Philip K.: Istoria arabilor, trad. Irina Vainovski-Mihai, Ed. ALL., București, 2008, ISBN 9789735715984.
  • en Daftary, Farhad.: The Ismailis: Their History and Doctrines, 2nd ed., Cambridge et al., 2007.
  • en Asimov, M. S., Bosworth, C. E. eds.: History of Civilizations of Central Asia, Vol. IV: The Age of Achievement: AD 750 to the End of the Fifteenth Century, Part One: The Historical, Social and Economic Setting. Multiple History Series, Paris, UNESCO Publishing, 1998.
  • Corbin, Henry: Istoria filozofiei islamice, trad. Marius I. Lazar, Editura Herald, 2008, ISBN 978-973-111-044-8.
  • en Mandelbaum, Michael: Central Asia and the World, Council on Foreign Relations, May 1994.
  • en Madelung, Wilferd: Religious Trends in Early Islamic Iran. Albany: Bibliotheca Persica, 1988.
  • en Meri, Josef W.: Medieval Islamic Civilization: An Encyclopedia, Routledge, 2005.


                                     

6. Legături externe

  • en Daftary, Farhad & Ali-de-Unzaga, Omar: Hasan Sabbah, extras on-line din originalul publicat în The Encyclopaedia Iranica, pp. 34– 37, Vol. XII, Columbia University, New York, 1996.The life of Hassan-i-Sabah from an Ismaili point of view. Accesat: 1 iulie 2016.
  • In cuibul asasinilor, 13 decembrie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin. Accesat: 1 iulie 2016.
  • en Daraul, Arkon: The Old Man of the Mountains From "A History of Secret Societies", Citadel Press 1961/1989, Arkon Daraul on Hassan-i-Sabbah. Accesat: 1 iulie 2016.
  • en Kjeilen, Tore: Assassins, în "Looklex Ecyclopaedia", Assassins entry in the Encyclopedia of the Orient. Accesat: 1 iulie 2016.
  • en McCandless, David edit.: Islamic Sects: Major Schools, Notable Branches, 2014 Accesat: 9 iulie 2016.
  • La porțile Orientului: asasini și hașișini, 30 iulie 2013, Nicu Pârlog, Descoperă. Accesat: 1 iulie 2016.


                                     
  • necesare următoarele precizări terminologice: Islam - religia islamică sau musulmană Ummah - comunitatea islamică formată din totalitatea musulmanilor Islamism
  • schisma în Islam sunniții, susținători ai lui Abu Bakır și șiiții, susținătorii lui Ali Ibn Talib. Karijiții sunt, de asemenea, o sectă care a apărut
  • Mijlociu unind Lumea Islamică sub sabia sa și autoproclamânduse Sultan al Siriei și Egiptului și Conducător al Lumii Islamice Saladin mai conducea
  • adaugă o serie de hadīṯ - uri. Pentru informații în plus, vezi Jurisprudența islamică Trebuie subliniat faptul că diferențele între cele patru școli sunt mici
  • dedicate criticii aduse Islamului șiit. Din dorința de a combate propaganda șiită, Nizam al - Mulk a fondat școli de teologie islamică sunită în Bagdad, Basra
  • khawāriğ, cei care au ieșit disidenții reprezintă prima sectă politico - religioasă a islamului care a apărut după bătălia de la Siffin și după acceptarea
  • de propagandă din istoria islamului Din locurile lor de recluziune au început să trimită misionari în întreaga lume islamică pentru a - și prezenta doctrina
  • desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală
  • creștinismului, care a influențat considerabil Islamul Mahomed și - a început cariera sa profetică dar a fost asasinat de către un agent roman care și - a dat seama
  • Flickr.com Arhitectură islamică în China Islamul în China 650 - prezent BBC Esposito, John L. 1999 The Oxford History of Islam New York: Oxford University
  • politeist arab, adoptat și de noua religie islamică Strategema a provocat fără îndoială discuții în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne
  • Zaidismul din araba الزيدية az - zaidiia este o ramură șiită a islamului apărută în secolul sec VIII și fondată de Zayd ibn Alī arabă: زيد بن علي